Storytelling- despre arta de a spune povești

Acum ceva timp am primit o recomandare de carte ce abordează un subiect drag mie: storytelling, sau arta de a spune povești. Până să o citesc, credeam că trebuie că niște evenimente remarcabile să aibă loc în viață mea, ca să pot să spun o poveste reușită. Astăzi, împreună cu Alex Glod, vrem să vă dăm câteva sfaturi despre cum să fii prietenul ăla care are mereu povești faine.

Dar înainte să vorbim despre storytelling, ca și metodă de comunicare în viață de zi cu zi, vreau să iți zic care sunt domeniile în care poate nu te-ai gândit să foloseșți acest skill:

– Prezentări și discursuri: Atunci când ții o prezentare sau un discurs, storytelling-ul poate fi un instrument eficient pentru a capta atenția audienței. Dacă construieșți o poveste în jurul subiectului tău sunt șanse mari nu doar că oamenii să fie atenți la tine când vorbeșți, dar și să țină minte discursul tău.

– Leadership și management: Ai auzit vreodată o poveste care te-a inspirat și te-a motivat să te apuci de activitatea aia pe care voiai să o faci demult? Ei bine, storytelling-ul poate fi utilizat pentru a-ți inspira echipa și a-i motiva pe ceilalți să-și atingă obiectivele.

– Marketing și vânzări: În general, oamenii cumpără ‘povești și emoții’. Toate brandurile mari încearcă să creeze legături emoționale cu cliențîi, prin poveștile pe care le spun la TV, pe social-media and so on. Spune o poveste care evidențiază beneficiile produsului/ serviciului tău sau arată cum iți poate schimba viața, și sunt șanse mari să ai succes.

După cum iți spuneam la început, pentru articolul ăsta am avut ocazia să vorbim cu Alex Glod, storyteller, trainer și creator de cursuri, care în ultimii 8 ani a ținut training-uri pentru peste 3500 de persoane passionate de public speaking, storytelling și leadership. Am aflat cum a ajuns să aibă o carieră în storytelling și ne-am bucurat mult să ascultam o poveste care sper să te inspire și pe tine.

Cine e Alex Glod și ce îl motivează în viață de zi cu zi, dar și în carieră?

Alex Glod e un om pasionat de educație, un om pasionat de poveșți și un om pasionat de potențial uman. Învățarea e ceva care mă ține în priză în fiecare zi. Îmi place să învăț și să îi învăț pe ceilalți. Îmi place să spun poveșți și să văd reacțiile oamenilor când povestea deschide ceva în sufletul lor, fie că e o idee nouă, o emoție sau o amintire. Potențialul mă pasionează în fiecare zi, pentru că simt că în fiecare dintre noi are potențialul de a fi ceva mult, mai mare și mult mai frumos. Un potențial pe care jobul clasic nu cred că știe să ți-l dezvolte și pe care oamenii din jur nu prea-l observă.  

Când ai luat contact prima dată cu domeniul storytelling/public speaking și când ți-ai dat seama că ăsta va fi nu doar un soft skill util, dar și ceva ce te va ajuta în carieră?

Momentul de click pe care l-am avut legat de puterea unei poveșți a fost când am participat la o conferință de leadership în Germania. Fiind înconjurat de atât de mulți oameni care își spuneau povestea cu foarte mult lejeritate, dar cu pasiune și emoție, și văzând impactul pe care l-a avut asupra mea, m-a făcut să îmi dau seama că storytelling-ul e mult mai mult decât o poveste pentru entertainment. Am văzut storytelling-ul că o metodă de transformare a oamenilor, a societăților, a culturii organizaționale. Al doilea declic pe care l-am avut pe subiectul ăsta a fost când am citit Sapiens de Yuval Noah Harari, care mi-a revalidat o idee pe care o aveam deja. Ideea e că societatea umană este construită pe poveșți. Absolut tot ce-i în jurul nostru este o poveste. Banii sunt o poveste. Oamenii care poartă uniformă și se dau judecători sunt o poveste. Toață societatea e construită pe poveșți și narativele ne construiesc realitățile. Dacă nu ne dăm voie să ne descoperim poveștile, să le scoatem la suprafață și să le ne uităm la ele în mod critic, nu ne dăm seama că poveștile ne conduc viața.

Care e rolul poveștilor în viața ta?

În primul rând, poveștile au un rol și o casă bună în munca mea de trainer, pentru că în fiecare training (de storytelling sau nu) includ povești. Rolul lor este de a ajunge, de a transmite către ceilalți idei care i-ar putea ajuta să atingă rezultate mai bune și să se iubească mai mult. Pentru că ăsta e cumva un mesaj subtil pe care încerc să-l transmit prin toate poveștile pe care le spun: că fiecare dintre noi e diferit, e ciudățel și e ok. E ok să fii diferit, să fii ciudățel. Din contră, mi se pare că nu trebuie să fim toți un standard, ci trebuie să ne îmbrățișăm standardul; și apoi desigur, în interacționarea cu prietenii mei și cu oamenii pe care îi cunosc. Când fac networking apelez la povești pentru a vorbi despre mine și încerc să descopăr poveștile celorlalți pentru a-mi da seama cu cine am de-a face.

Ai vreun exemplu de poveste care a avut un impact puternic în cariera sau în viața ta personală?

Prea multe. Sunt foarte multe povești care au avut un impact puternic. Una dintre poveștile pe care o spun de obicei, este povestea primei mari conferinței nternaționale de urbanism care a avut în New York în sec. XIX. Era o conferință de șapte zile și marele subiect pe agenda lor era bălegarul. Da, exact, exclementul de cal. Era o mare problemă pentru New York și multe orașe mari, pentru că transportul în perioada aia se făcea cu multe căruțe care se mergeau prin toate părțile New York-ului, care avea în perioada aia un milion și ceva de locuitori. Și ajusesera la punctul în care erau câmpuri pline de bălegar pe care nu aveau cui să le dea și nu mai puteau fi folosite pentru agricultură. Și după cea au stat 2 zile și s-au gândit la o soluție, și-au dat seama că un oraș că New York nu o să ajungă niciodată la două milioane de locuitori pentru că pur și simplu, cu transportul pe bază de cal, nu ai ce să faci. Surpriză, surpriză însă, câțiva ani mai târziu a apărut prima mașină de la Ford, și de acolo problema asta a dispărut în mai puțîn de două-trei decenii. Deja nu mai vedeai căruțe și mizerie pe străzi. Lucrurile se schimbaseră. Și ăsta e un exemplu pentru faptul că atunci când ne raportăm la orașele noastre, vedem totul foarte îngust. Culmea, vedem asta cu ochii de cal. Povestea asta mă face întotdeauna să mă gândesc că pentru orice lucru mare din fața mea, motivul pentru care îl văd greu de depășit este că încă nu mi-am dat seama care e insight-ul prin care pot să-l deblochez, care e cheia care deschide lacătul. De asta cumva poveștile mi se par valoroase, chiar dacă vin dintr-un domeniu complet paralel cu experiența ta.

Ce elemente crezi că sunt esențiale pentru a crea o poveste captivantă și memorabilă?

O poveste are de obicei trei acte. Actul 1, actul 2, actul 3. Că structură, actul 1 este zona de context în care cunoaștem personajul principal, contextul în care pictăm o imagine. O dată ce setăm cadrul, intrăm în actul 2, care prezintă de obicei conflictul. Aici avem o luptă a personajului principal fie cu natura, fie cu adversitatea, fie cu societatea, fie cu propriul destin, fie cu propriile frici. Ce e important aici, ca povestea să fie memorabilă, în perioada de conflict, personajul nostru trebuie să greșească. Trebuie să se împiedice. Dacă nu se împiedică, atunci nu ai o poveste, ai ceva sec. Captivant e atunci când chiar simțim un pic de frică, că personajul nostru s-ar putea să nu aibă o rezoluție pozitivă. Asta creează tensiune și curiozitate. O dată ce reușește să-și înfrunte acest inamic, ajungem în zona de rezoluție, în care povestea atinge o concluzie. Aceasta se întâmplă datorită unui insight, unei idei, unei noi abordări, unei noi puteri pe care și-o dezvoltă eroul nostru, sau unei lecțîi valoroase care se trage din urma experienței lui anterioare. Și în zona de rezoluție spunem și morala poveștii.

Și atunci, ce invit pe cineva care vrea să spună o poveste cu adevărat, chiar dacă ai impresia că ai răspunsul, examinează mult mai în profunzime conflictul. Dacă tu vrei să încurajezi pe cineva să fie mai creativ, uite-te mai în profunzime să-ți dai seama ce anume blochează acel om să fie creativ. Dacă tu încă vrei să încurajezi oamenii să fie lideri, să-și asume riscuri, iarăși pune-ți problema asta. Care e frica care îi ține în loc? Care sunt motivele pentru care nu le este atât de ușor să facă asta? Dacă tu conectezi și înțelegi acel conflict în profunzime, vei rezona cu mulți oameni.

Pe final, ce mesaj am pentru oamenii care citesc asta, este să vă gășiți propriile povești, propriul inventar și arsenal de momente în care ați înfruntat adversități, natura, pe voi înșivă. Și de acolo extrageți sâmburele și înțelepciunea care să vă inspire. Și apoi, când simțiți că e momentul potrivit, spuneți poveștile și celorlalți. De obicei, când cineva ne spune o poveste, avem și noi instinctul de a răspunde cu propria noastră poveste, și cred că ăsta e un lucru frumos care ne aduce mai aproape.

Pe Alex îl puteți găsi pe LinkedIn, dar și pe Udemy, acolo unde are numeroase cursuri de storytelling, public speaking, business și nu numai.

Dacă te-a inspirat articolul acesta, dă-l mai departe prietenului căruia îi place să spună povești!