România în 2030 văzută de AIESECers

România în 1991

E anul 1991, AIESEC România împlinește un an de la începuturile sale în România. Încă e un prototip de organizație ce e prezentă doar în ASE București, însă are un vizionar care crede în ea. Wolfgang Klaar, care la acea vreme făcea parte din AIESEC Austria și responsabilul pentru dezvoltarea în Europa a altor entități, călătorește lunar la București pentru a pune bazele într-o țară abia ieșită din comunism unei organizații ce dezvoltă leadershipul în tineri. 

Încă de atunci, tineri ambițioși au încercat să contribuie la dezvoltarea organizației

și implicit la transformarea României și a lumii. Cause we all know: Romania is Everywhere.

România în 2021

În 2021, AIESEC e prezent în 14 orașe din România și a avut un impact asupra a mii de tineri.  Mulți au fost membri, dar cei mai mulți au beneficiat de oportunitățile oferite sau de evenimentele organizate și poate s-au simțit inspirați să vină cu o schimbare în lume, nu doar în România. AIESEC România pregătește noua generație de tineri lideri care vor sculpta lumea

România 2030

Poate România acum nu arată așa cum ne-am dori noi, însă e rolul nostru  să lucrăm la viziunea noastră. Așa că, am întrebat mai mulți AIESECers cum văd ei România anului 2030. Câteva din răspunsurile lor pot fi citite mai jos:

”Cred ca România 2030 ar trebui să înceapă să pună bazele unei educații solide, adaptate la realitate. In 2030, România ar trebui să fi crescut deja următoarea generație de lideri, cu noi, generația 95-2005 în prim plan, începând un plan amplu de reconstrucție care să dureze în deceniile următoare. Cred că 2030 este o bornă importantă în această cursă contra cronometru la care țara noastră este supusă, fiind un moment în care noi trebuie deja să fi început drumul spre normalitate.

”Până în 2030, mentalitatea oamenilor se poate schimba încet-încet, astfel putând să nu mai existe speculații fără nici un sens, care sa influențeze deciziile în legătură cu anumite lucruri. Sper ca în 2030 să nu mai existe probleme în legătură cu starea financiară a multor familii din România și să nu mai fie copii care să nu beneficieze de educația școlară. Sper ca tinerii sa fie lăsați sa își exprime opiniile și să contribuie din ce în ce mai mult în viitorul țării, căci ei au o clară viziune și mai multă influență asupra deciziilor. Poate în 2030 vom ajunge o țară mai bună, în care oamenii vor rămâne să muncească și să ajute la evoluția țării.”

”Văd România ca fiind mai orientată spre oameni și spre nevoile lor, îndreptată spre a implementa legi și spre a îmbunătăți starea de sănătate a poporului. De asemenea, digital technologies vor face parte din viața noastră de zi cu zi și vor face procesele mai eficiente. Văd România fiind sculptată în mod pozitiv de organizațiile de tineret”

”România ar trebui să se bazeze pe transparență, dorință arzătoare, ambiție și grijă. Să continue să atingă și să mențină obiectivele dezvoltării sustenabile prin dorința de a obține mai mult de fiecare dată. Punând accent pe dezvoltarea oamenilor și consolidarea  valorilor și a skill-urilor de leadershipului  pe care o persoană le obține din experiență.”

Obiectivele de dezvoltare durabilă

Viziunea AIESECerilor are la bază câteva dintre Obiectivele de Dezvoltare Durabilă formulate de UN. AIESECerii iți doresc ca în 2030 în România să nu mai existe sărăcie și ca toți cetățenii să aibă un trai decent ( SDG 1- No Poverty), să fie rezolvată problema lipsei de mâncare și toți oamenii să aibă acces la ea ( SDG 2- Zero Hunger). În 2030 România ar trebui să aibă un sistem medical și oameni pregătiți pentru a oferi serviciile necesare ( SDG 3- Good Health & Well-being), iar accesul la educație de calitate  să îl poată avea oricine ( SGD 4- Quality Education).

Viziunea despre viitor include dezvoltarea economică sănătoasă care să ofere posibilități de angajare în țară și astfel să fie rezolvată problema emigrării ( SDG 8- Decent Work & Economic Growth). La acestea se adaugă dezvoltarea infrastructurii și a industriei,dar într-un mod sustenabil ( SDG 9- Industry, Innovation & Infrastructure), însă toate acestea pot fi realizate doar dacă sunt sustenabile ( SDG 11- Sustainable Cities & Communities)

Concluzie:

Ca un ultim exercițiu de imaginație, ne putem gândi cum ar fi fost viața noastră în 2030 dacă nu am fi avut parte de impactul pe care AIESEC îl oferă sau cum ar arăta România dacă AIESEC ar înceta să mai fie.