Să călătorești singur poate deschide porți către aventuri și oportunități de dezvoltare unice. Dar ce îi împiedică pe majoritatea oamenilor să călătorească pe cont propriu? Frica.
Iar această frică provine din multe surse – anxietatea provocată de necunoscut, bariera lingvistică sau stereotipurile sunt doar câteva exemple.
Ca voluntar AIESEC, rolul meu a fost să ajut persoanele interesate să participe într-unul din proiectele noastre de voluntariat internațional, Proiectele implică pariciparea, timp de șase săptămâni, la activități prin care contribui la unul din cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă.
Ce am observat a fost teama comună a multora de a pleca singuri într-un astfel de proiect. Un sentiment firesc, dar care te poate împiedica să ai experiența pe care ți-o dorești.
Am avut și ocazia să ascult poveștile impresionante cu care aceștia se întorceau. Pentru că sharing is caring, am hotărât să împărtășesc cu voi experiențele a două dintre voluntarele noastre, Inesa și Ana-Maria.
Cum te-ai decis să aplici pentru o experiență de voluntariat internațională?
“Eram în toamna anului 2021, la vremea aceea în Lituania, și o prietenă tot posta pe Instagram din experiența ei de voluntariat din Italia. Fiind o mare fană a culturii italiene, m-am gândit involuntar: cum ar fi să stai în Italia mai multe de câteva zile? La asta se mai adaugă și dorința ascunsă pe care am avut-o dintotdeauna de a face voluntariat, dar până atunci nu găsisem o cauză cu care să mă identific. Mi-a atras atenția faptul că toate proiectele de voluntariat din cadrul AIESEC se concentrează pe cele 17 scopuri de dezvoltare sustenabilă – un subiect de mare actualitate atât în mediul universitar, cât și cel corporate.” – Ana-Maria
“Când am decis să aplic, eram în perioada când lucram intens la lucrarea de licență. Nu aveam niciun plan cu privire la cum îmi voi petrece vara. S-a apropiat de mine o domnișoară de la AIESEC cu o propunere interesantă. Am decis să incerc, pentru că îmi place să mă aventurez. Inițial nu m-am gândit că urmează chiar să plec.” – Inesa
În ce au constat activitățile tale de voluntariat?
“Proiectul meu s-a focusat pe SDG #10 Reducing Inequalities și a avut loc în Torino, Italia. Am locuit și lucrat în Casa Blu, parte din Cooperativa Biosfera. Era un ONG care avea în grijă 12 băieți de 16-18 ani, veniți din Nordul Africii și Orientul Mijlociu în căutarea unui viitor mai bun. În prima zi, am avut un moment în care panica și frica s-au unit. Am șters totuși orice prejudecăți și am decis să încerc să le fiu alături și să-i ajut să se integreze. Le țineam cursuri de limba engleză și încercam să facem și activități culturale și recreaționale – mergeam la muzee sau cu bicicletele în aer liber. Băieții au început să prindă încredere în mine și să-mi dezvăluie poveștile și culturile lor. După acele două luni, ei nu mai sunt pentru mine doar niște puncte pe harta lumii, ci îi consider amicii mei internaționali.” – Ana-Maria
“Activitățile au fost diverse si interesante. Am stabilit un program împreună cu cei de la ONG-ul unde ne-am desfășurat activitatea. Am participat la un eveniment dedicat problemelor de migrare a persoanelor din Africa spre Europa. Un alt moment remarcabil a fost când a trebuit să susținem o prezentare unor elevi, pe tema unei probleme din cadrul SDG-urilor. Desigur, au fost multe alte activități impresionante prin prisma cărora am căpătat curaj, încredere și multe cunoștințe.” – Inesa
Însă, la fel ca toată lumea, și ele au avut anumite temeri înainte de a decide să plece, dar care au dispărut odată ce și-au început experiența.
Aveai anumite rețineri sau temeri înainte de a aplica?
“Oho! Un sac de rețineri și temeri. Pentru mine, această experiență a venit la vârsta de 25 de ani, când societatea are altfel de așteptări de la tine. Am avut posibilitatea să iau o pauză de două luni de la job-ul meu și să pot pleca. Sunt conștientă că nu toți tinerii au posibilitatea aceasta, dar cred că merită măcar încercat. Eu am avut parte de susținere, fiindcă forța muncii acum nu mai înseamnă doar să ai vechime în muncă, experiențele de studiu sau de voluntariat în strainatate fiind mult mai apreciate.
M-am întors și una dintre prietenele mele mi-a spus: ,,Ce curajoasă ai fost!”, referindu-se la curajul de a renunța la un loc de muncă pentru a urma o idee trăsnită. Atunci mi-am dat seama ca nu vreau să trăiesc într-o astfel de bulă, de frici și rețineri, fiindcă viața e mult mai mult decât credem noi și ar trebui să valorificăm orice oportunități apar. Acestea au fost temerile mele, însă știu că multor tineri de fapt le-ar fi teamă să călătorească pe cont propriu. Nu a fost cazul meu, fiindcă mereu am văzut valoarea în a fi pe cont propriu, în a experimenta și a încerca să te descurci singur.” – Ana-Maria
“Au fost câteva rețineri. Mă preocupa cel mai mult cum mă voi descurca, având în vedere că engleza nu era punctul meu forte. Mă îngrijora și că va trebui să locuiesc căteva săptămâni, în altă țară, cu niște persoane străine, cu care voi comunica în altă limbă. Ulterior s-a dovedit că a fost cea mai bună decizie pe care puteam s-o iau la acel moment.” – Inesa
Cum a fost să fii singură într-o astfel de experiență?
“Singură nu m-am simțit niciodată. Fie eram cu colega mea, Sophia, venită ca și mine prin AIESEC în Belgia, fie eram înconjurată de copii și de ceilalti colegi voluntari veniți cu alte proiecte în Torino. Mai mult pot să spun că am fost pe cont propriu, dar experiențele de acest fel îți dau putere. În cele două luni am gestionat împreună cu Sophia un grup de tineri greu de stăpânit, având autonomie completă asupra activităților. Asta ne-a scos din zona de confort. Poate fi înfricoșător, dar așa am descoperit și un altfel de leadership.
Legat de ideea de a fi singură într-o țară străină, într-un oraș văzut doar în poze, cred că exista și o curiozitate care m-a ghidat – să văd cum trăiesc alții, să locuiesc o perioadă într-o societate diferită de cea cu care eram obișnuită, să găsesc modalități de a comunica cu oamenii. Fiecare experiență pe cont propriu în străinătate pentru mine a fost ca un reset, o evadare din tot ce înseamnă cunoscut.” – Ana-Maria
“Inițial plănuisem să plec la drum împreună cu alți colegi. Nu am putut totuși să mergem împreună, ceea ce m-a întristat inițial, dar m-a bucurat enorm ulterior. Cel mai tare lucru pe care poți să-l faci este să pornești la drum singur. Vei fi nevoit să te împrietenești și să comunici cu persoanele care vor lua parte la voluntariatul respectiv. Astfel, nu doar că vei depăși frica de necunoscut dar, în același timp, vei deprinde skill-uri de socializare (care contează mai mult decât îți poți imagina), vei gusta din cultura poporului respectiv și vei avea ocazia să înveți zilnic ceva nou.” – Inesa
Cum a fost pentru tine această experiență și cu ce ai rămas în urma ei?
“Experiența voluntariatului a fost exact de ce am avut nevoie pentru a mă descoperi și mai mult. Ana care a ieșit pe ușa multinaționalei la care lucram în septembrie și Ana care a revenit în noiembrie la același loc de muncă sunt două persoane diferite.
Faptul că am reușit să gestionez un grup de băieți care la prima vedere ar putea părea problematici mi-a dat încredere în propriile forțe. Am prins și mai mult curaj în a-mi spune punctul de vedere și în a arăta inițiativă. Majoritatea băieților nu vorbeau limba engleză așă că a trebuit să devenim creative și să căutam metode pentru a ne înțelege și a le menține atenția. Au fost și unele situații conflictuale care m-au învățat să-mi stăpânesc emoțiile și să învăț arta negocierii. Mai presus de orice, am învățat să ne respectăm diferențele și să fiu mult mai deschisă la alte culturi.
Sunt foarte recunoscătoare că am avut șansa să fac parte din Casa Blu.” – Ana-Maria
“În urma acestei experiențe am rămas cu o prietenie minunată legată de-a lungul celor șase săptămâni și cu oameni pe care sunt recunoscătoare zilnic că i-am întâlnit. Perioada pandemiei mi-a plafonat destul de mult abilitățile de comunicare și mi-a furat din ocaziile de a crea legături cu oameni noi. Oportunitatea de voluntariat a fost pentru mine o evadare din cotidian, o aventură care și-a lăsat amprenta asupra personalității mele. La final, m-am simțit mai puternică, mai înțeleaptă și mult mai curajoasă. Abilitățile mele de comunicare într-o limbă străină s-au dezvoltat considerabil, skill-urile de socializare au ajuns la alt nivel, iar informațiile pe care le-am cules de la locuitorii acelei țări mi-au îmbogățit mult arsenalul de cunoștințe în ceea ce privește cultura.” – Inesa
Să ieși din zona de confort și să călătorești pe cont propriu nu este ușor, dar îți oferă ocazia de a experimenta totul dintr-o perspectivă cu totul nouă. E șansa ta să descoperi lumea, în timp ce te (re)descoperi pe tine însuți. Sper că poveștile lor te-au inspirat și te-au ajutat să privești această frică dintr-o altă perspectivă. Iar dacă vrei să ai parte de o experiență ca a lor, poți oricănd să arunci o privire la proiectele noastre de voluntariat internațional.
